IOAN BERCI

...despre mine

M-am născut în Groşi-Maramureş, satul care a trimis spre marile scene ale lumii mulţi muzicieni, în special taragotişti.
Cel care ne-a fermecat copilăria şi adolescenţa cu sunetul divin al taragotului este, evident, Maestrul Dumitru Farcaş, plecat cu ani în urmă tot din Groşi.
Iubesc cu toată fiinţa mea acest minunat instrument, prin el reuşind să-mi exprim foarte bine sentimentele.
Folclorul....îl iubesc de când mă ştiu.
Dragostea pentru muzică mi-a insuflat-o bunicul meu ,,Ionaş Căprar", un ţăran destoinic şi mare iubitor de frumos, el fiind şi cel care mi-a cumpărat prima vioară. Apoi, mama mea, şi ea iubitoare de folclor, a fost cea care şi-a dorit nespus de mult ca eu sa ajung un bun instrumentist. Spunea mama:,,după ce te-oi vide odată la televizor, a doua zi poci muri". Mă bucur extrem de mult că Dumnezeu i-a implinit dorinţa, la fel cum mă bucur că, împreună cu tata, sunt acolo....ACASĂ, mereu pentru NOI.
La cei 68 de ani, mama este una dintre Dănţăuşele din Groşi, grup înfiinţat şi îndrumat de Marioara Dobrican şi soţul ei - alt taragotist de renume din Groşi - Dumitru Dobrican. Fără suportul moral şi material al părinţilor mei, formarea mea ca muzician şi, de ce nu, ca om, în şcolile de muzică din Baia Mare şi Cluj Napoca, era imposibilă.
Le voi fi recunoscător toată viaţa pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Cu toate că am absolvit Academia de Muzică - Oboi, am studiat în paralel şi taragotul. În scopul facilitării studierii taragotului, am elaborat (coautor) o Metodă de Taragot pentru începători.
Astăzi sunt profesor de oboi şi încerc să-i învăţ pe elevii mei tainele acestui minunat instrument, dar îmi place să spun că sunt şi taragotist. Prin nenumăratele mele colaborări cu diverse ansambluri folclorice şi cu foarte mulţi solişti vocali, cred că am demonstrat acest lucru.
Din toate-aceste colaborări, la suflet mi-a rămas cea cu Ansamblul Folcloric Studenţesc ,,Mărţişorul" al Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj Napoca, unde, dirijorul orchestrei este acordeonistul Dorel Rohian, un alt instrumentist din Groşi.
De 12 ani am bucuria să colaborez cu doamna Sava Negrean Brudaşcu, o artistă de excepţie a neamului românesc. Alături de domnia sa, în aceşti ani, am colindat ţara şi lumea în lung şi-n lat. Peste tot, ne-am bucurat de un succes extraordinar, publicul din ţară şi cel din diasporă apreciind la cote maxime prestaţia noastră.
Soţia şi cele doua fetiţe ale mele, de care sunt foarte mândru, m-au sprijinit şi mă susţin în tot ceea ce fac, iar mie nu-mi rămâne decât să-i cer Bunului Dumnezeu multă sănătate pentru a putea intra şi pe viitor în sufletele celor ce iubesc frumosul.
Mă consider un om împlinit şi foarte norocos: am o familie minunată, la catedră sunt un profesor apreciat, mă bucur de preţuire şi ca taragotist, încerc să radiez în jurul meu bunătate şi iubire şi, poate de-aceea, în urma unei încercări cumplite pe care-amavut-o în urmă cu ceva timp, Bunul Dumnezeu a hotărât să mai rămân alături de cei dragi şi alături de cei care ma îndrăgesc. Pentru aceasta nu voi înceta să-I mulţumesc şi voi continua să transmit nobile sentimente ,,Din suflet, pentru suflet”.

Maramureş, ţară veche, cu oameni fără pereche

Nicaieri poate in tara,nu ai sentimentul statorniciei arhaice ca in legendarul Maramures, si totusi, omul Maramuresului este un mare calator, vesnic pe drumuri si vesnic legat de casa. Din Grosii Maramuresului a plecat Ioan Berci spre Baia Mare sa-si faca Liceul de Muzica, apoi spre Cluj Napoca sa-si desavarseasca studiile la Academia de Muzica. Este profesor de oboi la Liceul de muzica din Cluj Napoca.Iata insa ca pastrand valoarea vetrei de unde se trage, a focului ce o incalzeste intru fiinta, ignorand din prea multul bun simt mostenit, tentatia succesului facil, Ioan Berci ne aduce minunate melodii interpretate la taragot, care ne fac inca o data dovada ca secretul vesniciei unui neam se afla si in cantecul popular, izvor si fluviu la nevoie, apa vietii vesnice fara de care nu ne-am putea defini rotund. Fie ca este vorba de Zona Codrului, a Chioarului, a Lapusului sau Maramuresului, Ioan Berci este stapan pe taragotul sau, pe care l-a invatat datorita consateanului si idolului sau Dumitru Farcas cu talent si daruire in cel mai autentic spirit popular. Un vers popular din Maramures spune: “Noapte buna satul meu, Eu ma duc si-mi pare rau” Desi a plecat din sat pentru a-si implini rostul in viata, nu l-a uitat. Sa-i acordam deci creditul moral, avand girul dragostei sale muzical-marturisite pentru cantec, pentru oamenii care au construit aceste frumoase melodii, pentru ei si pentru urmasii lor din aceasta parte de tara.
Gelu Furdui-Radio Cluj